Povestiri inspirationale

Într-o zi, un bătrânel în vârstă de 92 de ani, mic de statură şi foarte prezentabil, vădit preocupat de aspectul său exterior, a intrat într-o casă de batrani. Soţia sa murise de curând, la vârsta de 70 de ani, iar el fusese nevoit să plece din casă. După câteva ore de aşteptare în holul casei de bătrâni, el a zâmbit cu blândeţe când i s-a spus că încăperea în care urma să locuiască era pregătită. În timp ce mergea încetiţor catre lift, sprijinindu-se în baston, eu am început să-i descriu cum arată camera lui, vorbindu-i şi despre draperia de la geam. Îmi place foarte mult – mi-a spus el, cu entuziasmul unui băieţel de 8 ani, care tocmai primise în dar un căţeluş. Domnule, dar încă nu aţi văzut camera. Mai aşteptaţi o clipă, aproape am ajuns. Nu are nicio importanţă cum arată camera – a răspuns el. Fericirea e o stare pe care am ales-o în mod aprioric. Nu de mobilier sau de modul în care este decorat spaţiul depinde faptul că îmi place sau nu camera, ci mai degrabă modul în care am hotărât eu să o percep. Am decis deja în mintea mea că îmi place camera în care voi locui aici. Este o decizie pe care o iau în fiecare zi, când mă trezesc. Am posibilitatea de a alege. Îmi pot petrece ziua în pat, enumerând toate problemele pe care le am cu anumite părţi ale corpului meu care nu mai funcţioneaza prea bine, sau mă pot trezi mulţumindu-i Cerului pentru acele părţi din mine care înca mai funcţionează normal. Fiecare zi este un dar şi, câtă vreme îmi pot deschide ochii, mă voi concentra asupra noii zile şi asupra tuturor amintirilor fericite pe care le-am creat în viaţa mea. Bătrâneţea seamănă cu un cont bancar. La apusul vieţii, retragi din contul tău ceea ce ai depozitat de-a lungul vieţii. Aşadar, sfatul pe care l-aş da fiecărui om este să depoziteze cât mai multă fericire în contul bancar al memoriei sale. Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la umplerea contului meu cu amintiri fericite, cont pe care continui să îl umplu şi acum.
Aminteste-ţi aceste sfaturi simple pentru fericire:
Eliberează-ţi inima de ură.
Eliberează-ţi mintea de griji.
Trăieşte cu simplitate.
Dăruieşte mai mult.
Renunţă la aşteptări.



 


Povestea cescutei







O familie a plecat intr-o excursie in Orient sa cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

 Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.

 Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:

 |Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.|

 In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

 Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: |Nu face asta!|, |Nu-mi place!| , |Lasa-ma in pace!|, dar el a zambit doar si a spus cu blandete: |Inca nu!|

 Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. |Opreste!| Ametesc! O sa-mi fie rau!| am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: |Inca nu.|

 M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit, si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa... |Ajutor! Scoate-ma de aici!| Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: |Inca nu.|

 Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! |Ei, asa este mult mai bine| m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot... mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc.. |O, te rog, inceteaza, inceteaza!", am strigat... EL doar a dat din cap si a spus: |Inca nu!|

 Apoi, deodata, m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci, usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat, si am asteptat intrebandu-ma: |Oare ce are de gand sa-mi mai faca?|

 O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: |Uita-te la tine.| Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu... Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!

 El a vorbit bland: |Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine...|

Morala este aceasta:

Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand ti se pare ca lumea se invarteste necontrolat, cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu